E-governmentul meu! Sau unde se duce 1/2 miliard de euro ?

MCSI a anunțat că Strategia Națională eRomânia a fost adoptată de guvern. Practic 500 de milioane de euro vor fi cheltuite în perioada 2010-2013 de Guvern pe (probabil) mai multe proiecte (eu știam de 2 dintre ele care strîng cf informațiilor inițiale vreo 23 de milioane de euro) Piticu și Sutu comentează doar pe baza unuia dintre ele (probabil eRomânia 2) și pornesc de la premisa că toți cei 500 de milioane sunt doar pentru acesta (ceea ce este incorect, acest contract deja a fost cîștigat de Omnilogic pe e-licitatie.ro și suma este cunoscută – aprox 12 milioane de euro)

Mai jos opiniile mele:

E-governmentul meu

Acum 3 săptămâni am fost invitat la un eveniment regional de e-government în Serbia. Și recunoașteam că anul trecut, de fapt nu am avut nicio interacțiune electronică cu autorităților românești. (nu vorbim aici de trimis emailuri). E-governmentul meu s-a redus la niște forumulare pe care ești obligat să le printezi și să le scrii cu pixul.

Și sunt din cei care fac tranzacții zilnic pe Internet (acum o jumate de oră am luat un bilet de avion online din 3 clikuri) dar trebuie să îmi planific 2 zile să imi plătesc taxele.

Acum 4 săptămâni am depus o cerere de finanțare la Comisia Europeană, completînd un simplu PDF editabil și apoi am apăsat pe butonul final din PDF pentru a transmite informația către finanțatori. Atît. Fără Semnătură electronică. Fără Copie după Buletin.

Concluzia ar fi că nevoie de proiecte și de banii ăștia pentru o mai bună interacțiune cetățean-guvern în România.

eRomânia mea

Am eRomania mea de care sunt fericit. Doar că ea aparține sectorului privat, și nu a celui public. Găsesc tot ce vreau să cumpăr online, am informațiile de care am nevoie în domeniul juridic, găsesc legislația de care am nevoie să mă informez și dacă vreau să mă distrez ascult muzică online sau citesc despre cine sunt istro-românii.

Din partea sectorului public, uneori informațiile sunt cu adevărat utile, dar de cele mai multe ori lipsesc cu desăvîrșire. Dau doar 2 exemple pozitive (pe care eu le folosesc):
1.Pagina web a ANCOM e tot ce vă puteți dori dacă vă interesează reglementarea domeniului comunicațiilor electronice: foarte bune categorisirea, actualizări, documente în discuție publică, etc. (doar căutarea mai scârțîie).

2. Secțiunea de urmărire a procesului legislativ la Camera Deputatilor este extrem de utilă și bine actualizată. Extrem de utilă pentru cine este interesat de subiect.

Noua eRomânie

Deși de principiu proiectul eRomânia pare ok, are două probleme majore care distrug toată ideea:
– reinventează roata
– creează alte proiect închis care (pe alocuri) par să concureze cu inițiative ale sectorului privat.

Să luăm 2 exemple concrete:
a. Obiectivul: Acces la informaţii legislative (Informaţiile legislative sunt armonizate, structurate şi puse la dispoziţie electronic, gratis, de către autorităţi.)

Există deja cel putin 4 baze de date legislative construite din bani publici (Camera Deputatilor, Ministerul Justiției, Consiliul Legislative + Monitorul Oficial) din care primele 3 sunt deja disponibile pe Internet. De ce trebuie să facem încă una ?

Nu mai calculez diversele site-uri și softuri private care pun la dispoziție în mod gratuit legislația, inclusiv gratuit în format plain text.

b. Obiectivul: Portalul cu informaţii despre localităţile din România

Cu onor respect vă anunț că există o gramadă serioasă de români (și nu numai) care au pus mîna și au făcut, fără să primească vreun ban de la stat, un portal nu numai accesibil gratuit, dar care poate fi și modificat și dat mai departe în mod deschis.

Tot portalul ăsta, Wikipedia în română, are deja Secțiuni specializate pe Județele României, un wikiproiect numit Orașele României și enorm de multe informații deja pe aceiași temă.

De ce dorește oare onor Guvernul României să facă un proiect “concurent” cu proiectul unor cetățeni români ? De ce vrea să dea niște bani pe ceva ce există în mare măsură gratis ? De ce nu își ajută cetățenii ăia idealiști care fără să aștepte banii de la guvern deja au demonstrat că pot pune informație utilă ?

De ce nu se cheltuiesc acești bani pentru punerea în domeniul digital a resurselor culturale românești care trebuie digitizate ?

eRomânia închisă

Ceea ce mă deranjează însă extrem de rău este că toată această informație va fi închisă. Protejată prin drepturi de autor, astfel încît va trebui să ceri acordul guvernului ca să faci ceva cu ea. Dincolo de problema de substanță (de ce face Guvernul României ceva cu banii mei, dar mă împiedică să o folosesc în mod deschis ?), este o problemă practică – ce se va întâmpla cu portalele dupa 2013 ? Mai băgăm încă zeci de milioane de euro ca s-o păstram actualizată sau o lăsăm în paragină ? Pentru că asta se întâmplă – uitați-vă la faimosul efrauda.ro

eMareaBritanie sau eData

O scurtă privire asupra a ceea ce fac alte state ne dezvăluie niște idei geniale și gratis de împrumutat:

De exemplu în Marea Britanie, s-au primit niște sfaturi de la Tim Berners Lee (daca nu știți cine e, puneți mîna pe Istoria Internetului) care le-a zis englejilor

– În loc să faceți voi proiectele, dați toate datele publice la liber, pe Internet. Și apoi întrebați oamenii, programatorii, investitorii cum pot să le folosească mai bine, mai repede, mai util ?

Proiectul Data.gov.uk lasă posibilitatea utilizatorilor Internetului să creeze cele mai bune metode și aplicații de utilizare a acelor date.

Arhiva Federală Germană, în loc să zică că tot ce e sub stapînirea lor sunt bunuri naționale și trebuie păstrate de public, au donat peste 100 000 de poze către Wikipedia Germania.

Hai să ne oprim aici ! 🙂
(dar nu înainte să amintesc și că cei de la FreshGoodMinimal.ro au lansat Buzz.RO! 2010 [+_+] Compilation prima compilație de muzică electronică românească licențiată prin Creative Commons. Bravo !)

16/03/10

Articol preluat de pe http://legi-internet.ro/ sub Licența Creative Commons BY-NC-SA 3.0 România

Această operă creată de Bogdan Manolea este licenţiată sub o Licenţă Atribuire-Necomercial-Distribuire în condiţii identice 3.0 România Creative Commons.