World Wide Web la 20 de ani

1990 a fost un an de cotitură pentru istoria modernă a umanităţii. Un an încărcat cu evenimente importante care au modelat istoria în felul pe care o cunoaştem astăzi, au schimbat mentalităţi şi au creat culturi. În februarie, Nelson Mandela a fost eliberat după 27 de ani de detenţie, în aprilie, naveta spaţială Discovery a transportat pe orbită cel mai celebru telescop spaţial, Hubble, iar în octombrie, Germania a fost reunificată.

Sfarşitul anului 1990 a reprezentat şi pentru domeniul comunicaţiilor informatice un moment marcant care va iniţia o revoluţie în domeniu şi un nou mod de a trata acest domeniu şi va redefini conceptul de comunicare interumană.

Cu un an înainte, la CERN, Organizaţia Europeană pentru Cercetări Nucleare, un fizician a conceput un document prin care propunea o modalitate de administrare a informaţiilor digitale şi metoda de transfer facil al acestora prin Internet utilizând hipertext, cunoscut acum ca sistemul point-and-click de navigare prin informaţii. Numele lui este Tim Berners-Lee. În 1990, Robert Cailliau, un inginer de sistem, s-a alăturat proiectului şi a devenit în curând primul promotor al acestuia.

Tim Berners-Lee a denumit acest document „Information Management: a Proposal” şi l-a prezentat supervizorului lui direct, Mike Sendall. Acesta l-a clasificat ca „Vague, but exciting” dar i-a oferit lui Tim suportul pentru a continua dezvoltarea ideii. Acest document reprezenza bazele a ceea ce urma să devină un an mai târziu World Wide Web.

Ideea de bază a WWW era de a interconecta tehnologia hipertext cu Internetul şi computerele personale, de a crea o singură reţea de informaţii globală şi pentru a ajuta fizicienii CERN să-şi împărtăşească toate datele informatice stocate în computerele laboratoarelor. Hipertextul putea permite utilizatorilor să navigheze uşor printre textele şi paginile web disponibile folosind hiperlegături. Primele exemple au fost dezvoltate pe computere NeXT.

Berners-Lee a creat un navigator-editor cu scopul de a realiza o unealtă pentru a face Web-ul un spaţiu mai creativ pentru a împărtăşi şi edita informaţia şi de a construi un hipertext comun, denumit oficial în mai 1990, WorldWideWeb.

info.cern.ch a fost adresa primului sait Web si primului server Web, iar prima adresă web a fost http://info.cern.ch/hypertext/WWW/TheProject.html, pagină în care se detalia proiectul WWW, se regăseau informaţii despre hipertext, detalii tehnice despre crearea unei pagini Web şi descrierea modalităţii de căutare a informaţiei pe Web.

În 1991, se putea deja folosi un navigator universal în linie de comandă, acesta putând rula pe orice computer sau terminal, folosit prin simpla tastare de comenzi, fără mod grafic sau mouse, doar text simplu, permiţând oricui avea o conexiune Internet să acceseze informaţia disponibilă în acel moment pe Web.

În 1991, majoritatea universităţilor şi instituţiilor europene importante erau deja dotate cu servere, iar în decembrie 1991, la SLAC (Stanford Linear Accelerator Center), a fost instalat primul server din afara continentului. În noiembrie 1992, erau deja 26 de servere în toată lumea, această cifră crescând la peste 200 cunoscute până în octombrie 1993.

În februarie 1993, National Center for Supercomputing Applications (NCSA) at the University of Illinois a publicat prima versiune a Mosaic, primul navigator Web disponibil publicului larg, putând fi folosit pe computere personale sau Apple Macintosh.

Deşi conceput iniţial ca unealtă pentru fizicieni şi pentru comunicaţie între Universităţi sau centre tehnologice, Web-ul a ajuns în ziua de astăzi un bun comun şi indispensabil, cu peste 80 de milioane de saituri web şi mult mai multe computere conectate la Internet, cu sute de milioane de utilizatori.

… restul este istorie Web.